joi, 19 martie 2015

Sezon

Plouă. Alb şi des. Cu grade minus şi artroză în încheieturi. 
Mângâie boreal şi polar, blănuri încâlcite de  nimicuri murdare.
Ba suflă, ba-şi ţine respirația până-i dau lacrimile. N-ar recunoaște nici picat cu ceară, că-i o amăgire şi-n temperatură.
Deschid cu unghiile rămăşiţe de uşi cu ivare defecte, intenţionat lăsate acolo, să-mi ia din timpuri. Se pierde fugând de atâta banal frig şi apă. Se rup unghii scurmând adevăruri relative, alunecoase şi albe.
Tic-tac!
Se-nfige semeţ arătându-şi grozava statură, curbându-şi putinţele ce le poate arăta.
Falnic şi unic. Înalţi vârfuri himalaiene şi ţipi fără strigăt, ode ţie.
Fire de iarba plecata umil, la poale de tine.
Dar plouă. Alb şi des. Şi scârţie artroze în oase. Şi-ţi spală cu totul pereţii tăi goi, şi-ţi piaptănă blana-ncâlcită, de nimicuri murdare şi sloiuri polare.
Nimic nu-i! Doar apă şi gheaţă, să spele, să-ngheţe, şi nimic maculat.
Doar rouă pe iarba umilă.
Semn bun. De viaţă.