luni, 23 februarie 2015

Al meu "în"

"Privește înăuntru! Acolo e rezolvarea puzzle-ului. În tine."
Deschizi capacul și vezi mijind capete lucioase și zemoase de viermi. Și te uiți mai bine. Așa ți-a zis. Că acolo-i rezolvarea puzzle-ului. 
Icnești cu dezgust și-l ridici, aplecându-te să zărești măcar, înăuntru. Colcăie. 
Au corpuri, nu doar cap. Și nu se vede a fi nimic sub ei. Doar mii de ei, contagiindu-se, lipindu-se, făcând parcă front comun, să nu-ți lase un pic de spațiu să vezi. 
Din tabloul lor nu pare a lipsi nimic. E totul conturat, compact, năclăit. Nu lipsește nimic. E un alt capac. 
Emetiral și-l ridic și pe ăsta.
Dar mâine.
Nu-i loc de plâns și'ndurerat. 
Azi trag o fuga spre cer. Așa mi-ai zis, să mă uit sus. Și în mine. Da'n mine sunt capace.