vineri, 26 decembrie 2014

Milfy II

Când îti faci o oraţie singur, adicătelea îţi povesteşti ţie, diverse istorioare cu care prânzeşti Crăciunuri şi Sfinţii lui adiacenţi.
Atunci mimezi că înţelegi babilonia aşternută de tine şi de sclipioşii cu beteală.
Atunci când îţi respiri propriul aer, până te laşi fără el şi te sufoci asmatic.
Prea multă culoare îţi pui pe cenusa din cap. Vinovăţii cu Merry Christmas în corason.
Şi ce? Nu tot 24 de ore scurte are ziua?
Prin vene, nu-ţi curge zbătut acelaşi flux sangvin?
Ei, gata! M-am aşezat banal la masa-mi de sărbatoare şi-mi sudui silenţios-neelegant, slănina cu ceapă roşie, pe care o amestec, într-o esenţa de parfum, cu zilnice oraţii, solitare şi false.
Mi-e dragă sihăstria din vorba mea amăgitoare. Premeditată.
Să lăudăm aşadară, prietenia de sine cu sine; să proiectăm laudativ, minuni prieteneşti, ce prelungesc delirul de-a crede, c-ai împărţit cuvântul.
Nu-i timp. E iarnă. Febril-apăsătoare, pe frunte şi în creştet de cap.
E ceasul 39, şi mai amâni un pic, măcar până la şi jumate, oraţia de unul singur.
Un Milfy scurt.