duminică, 23 noiembrie 2014

Oxidant


În seara aceea, îmi prindeam magneţi în par
atât de metalizate îmi erau gândurile.
Orbecăiam în mintea mea, zgâriindu-mă sâcâitor, rece şi obsesiv.
pedepsitor.
Cu toleranţa autoimpusă, văd mascarada ipocrită,
un du-te vino legănat.
Şi-mi scârţâie crusta mea armură,
de inutilitatea voastră.
Şi nu vă las, de-ar fi să mor.
Să-mi fiţi voi torturaţi de vină!
Că, n-aţi văzut cât de frumos
M-am stilizat,
cu gene false şi nasuri roşii
Şi v-am iertat şi v-am îngăduit
Cu dulci şi calde şi iertătoare cuvinte.
În după amiaza aia,
M-am irosit, uitându-mă la mine
Oglindindu-mi imperfecţiunea
În inutilitatea voastră premeditată.
În dimineaţa aia
Mi-aţi rostogolit grămezi de rouă
Ruginindu-mă.
Învăţătură de minte să-mi fie.