marți, 12 august 2014

Sminteala-MI


Curaj vs regret.
Milioane de ne-uri uitate în milioane de cartuşe nepocnite, pentru că au fost oprite la timp.
Timp neprisosit.
Vreri şi ne-voiri.
Circumcizie pentru înjurături igienice şi vasectomii pentru a nu le repeta. Nu de alta, dar e plictisitor.
Leni. Anevoi voioase înscrise în capitole neaşteptat de lungi şi determinat de scurte.
Subit!
O cale lungă de ţopăire printre coloratele şi pe alocuri parfumatele-petalizatele floricele şi subită totuşi ţinând cont de aşteptările de prelungire înmiresmată: Forever. Hă!
Ce-ai frate?! Nimic nu-i forever. Îi perisabil tot, şi se împute dacă nu e împrospătat.
Aşadar, parfum de petale sau miresme de floricele pe câmpii, se fâsâie(de la a fâsâi-fâs), pentru că trebuie, da, trebuie reînoite. Nu cu prim ajutor, resuscitare, de astea. Să moară, deci , dacă le vine! Să lase golul, Gol, să intre alt miros sau nepătrunsă ce aşteaptă la rând. Nu??
Wow! Nespecializată în coerenţă.
Sminteala-mi surzeşte regretul de a nu fi făcut vreodată, vreo banală făcută.
Orbită-s în smiteala-mi de a nu fi văzut, traseul, ce bine era delimitat, şi m-am deconturat. Şi culmea, că te-ai simţit deconturat şi tu, şi m-am trezit acuzată că-s o mâzgâlitoare ce-am vrut ce tu n-ai vrut!
Zi-mi dacă tu vreodată te-ai aşteptat să fiu eu altfel decât o răvăşită mânuitoare de penson?