joi, 28 august 2014

IV

Geană cu geană se întrepătrunde , ca într-un somn ahtiat după vise bizare, cuvântul ce-l naști în mine, însămânțându-l direct în cortex. Îl înrădăcinezi acolo și îi torni apă la moară, să crească, afară și înăuntru, și...și nu e simplu. Nu-l pot alege pe ăla potrivitul să-l las să-mi bântuie creierul și să mi-l manipuleze împăcătuindu-l.
Îmi bălăngăn insomniile Într-un spațiu mic, neaerisit și ambiguu. Nu mi-e teamă de nedeschiderea lui, că eu mă intimizez repede, chiar și cu spațiile închise. Nu mi-e teamă de nici de-un vănt ce-o fi să bată prin știu eu ce crăpătură. Nu mă tem de reparații. Bat cuie.