joi, 28 august 2014

Datată

Incoincidență de caracter. Sau poate o coincidență temporară. Fizic brevetată, atestată documentar de-un document perisabil.
Documentele sunt perisabile, oricât le-ai tăinui în sertare etașate, oricât le-ai îndosaria ordonat.
Da' cine se gândește la efemeritatea lor, când îți suflă vânt de vară printre coapse? Când bate din aripi în incinta stomacului, fluture rebel și neastâmpărat?
Pot privi neconcordanţele din multe unghiuri. Pot vedea dintr-un unghi, cum curge moloz din crăpăturile zidurilor mele. S-au stricat multe, au trosnit geamuri, s-au fisurat tencuielile depozitate una peste alta peste alta, în ani. Citadela s-a sfărâmat. Te îngrozeşti făcând inventarul pagubelor doar dintr-o clipire.
Din alt unghi, îţi este clar conturată în cap, ideea detonării fortăreţei. Ştii că n-ai să mai poţi mirosi aer închis şi vechi, luminile interioarelor se'ntunecă şi calificarea, mai dăunazi brevetată trebuie echivalată după o lege înnoită.
Sunt locuri totuşi, unde punctele necoincise, se întâlnesc, dincolo de cercul închis al regulilor şi al normalului banal. În locul în care s-au marcat începuturi din ce în ce mai crescătoare. Se întâlnesc apoi reflexiv, în punctul Tantra, ăla de-ţi aminteşte de comuniunea clipei cu eternitatea şi a fiinţei cu nefiinţa.
Covârşitor înţeleg că drumul ăsta lin ce dez-curge în faţa mea, nu doare, pentru că mi l-am chemat, din fiinţa adâncului meu, şi merit să-l port aşteptând, fără să ştiu, uniunea cu mine. Nebrevetantă.