marți, 29 iulie 2014

Nț nț nț

Nu prea știu să spun, să cer și știu din ce în ce mai puțin să vreau. Dorința e un filing dezamăgitor. 
Mă zbat în singurătate cu puzderie de albinuțe harnice și binevoitoare, prin stupul meu. 
Toate polenizează prin cine știe ce locuri, apoi vin de mă scurmă, mă bâzâie și mă gălagesc, mă păcălesc de o găletușă de miere, și roiesc. Și măcar de-ar roi departe! Nu! 
Se întorc iar și iar și iar, să-mi ia mierea, să mă bâzâie, și atât.
Am început să știu din ce în ce mai puțin să vreau. La naiba cu vrutu'! Vrutu' doare! Apoi doare spusu'. Apoi cerutu'. 
Și apoi decizi că e mai bine singur în stup. 
Și-mi știu albinele. Îs Împărțite în trăntori și căpușe. Le iau le pun în insectar în cutia mea cu dăunători și le scot din când în când, că mă îneacă mierea. Și le-o dau! Luați! Du-vă dracu, de înfometați!
Matca-Suprema, are să vă dea la toți! 
Și roiu! Neamuzanților!
Și n-am nevoie să spun, să cer, să vreau pentru că eu știu să știu!