luni, 14 iulie 2014

Hai Pa


N-a coborât. Nici nu mai știu care-i starea de fapt.
Nu-i nici aici, iar eu cu siguranță, Acolo Nu-s.
E doar o ducere. Spre stele. Sau cu intonații de intenții, spre prafuri de stele. Așa-mi zic EI.
I-o învelire. Sau ce știu eu??
N-aș vrea să cred că EU dețin același  plus magnetic, ce vrea a mi-i împinge. N-aș vrea să cred nimic.
Doar văd un cerc din ce în ce mai plin de mine. Eu sunt în toate colțurile lui. Și-n mijloc.
Mă duc și eu. Și m-aș tot duce. Acolo unde soarele reflectă în iarba, dorințe verzi și iubiri devascularizate.
Eu știu că nu-i de stele acolo. Nu-i cu sclipiri și străluciri.
Acolo clorofila ia locul sângelui, ce pic cu pic, s-a scurs, cât m-am vampirizat și demagnetizat de una singură. Așa îmi e dorința. Aș vrea să-mi fiu, acolo, tulpina nufarului. Că-i nouă mie și nouă vreau să-mi fiu și eu. Cu tine.
N-ai coborât. Dar o să pleci, iar eu am să-mi păstrez iubirea în ultima mea picatură de roșu. Să-i dau sinuozitate fotosintezei. Cu tine.
Hai, PA!