duminică, 29 iunie 2014


Te acompaniez pâna la capătul drumului. Plutind, zburând, ori cu tălpile arse, îţi ţin isonul încercând aceleaşi sunete.
Nu-mi iau pauză de respiraţie, pentru că nu ştiu cum aş putea să o fac singură,neacompaniată la rându-mi.
Nu-ţi judec melodicitatea, pe alocuri scârţâindă. Mimez aceleaşi scârţâituri, pentru că, atunci când o fac, mai răsare un soare.
Şi, da! Ştiu că-i în natura lui să şi apună. Şi, da! Ştiu că adâncind studiul asupra fenomenului, tai trei vene de pe lista sistemului vascular.
Eu nu ştiu să o fac altfel. Însoţesc, joc, mimez.
Şi, da! Fericită mi-e judecata când nu cercetez. Şi nu cred nimic. Doar fur copilareşte, câte o zarzara din copac şi poate că uneori, mai rup câte'o floare.
Şi cânt cu ritm alert, şi cu vocea mea cântece fără melodie. De călătorie.
Ştii ce nu'nţelegi? Că sunt aproape fericită, aşa.
Îmi asum acompaniamentul pâna la un capăt de drum. Plutind, zburând, ori cu tălpile arse.
Nici nu aş şti cum să o fac altfel.
P.S. Drum bun cu mine alături!