luni, 2 iunie 2014

Eu/Nu


Eu nu pot respira adieri unduitoare.
Eu zgârii tastele, cu sunet de peniţă.
Ca un dârz începător de abecedar.
Moale şi aproape invizibil.
Apăsat, lăsând dâră de cerneală, pe care o însir mai apoi cu mâneca de la cămaşă.
Alineate citeţe, terminate indescifrabil.
Eu ştiu să las cuvinte printre rânduri. Pe acolo respiră sufletul meu.
Printre toate rândurile scrise şi printre toate rândurile trăite.
Sacadez deşănţat, nearticulate onomatopee. În mintea mea.
Înot în ele, cu gura arzându-mi de greutatea nespuselor.
Mă mişc aleatoriu, fugărită de mine, printre toate răsuflările.
Şi vreau. Da, vreau! Cu o dorinţă înspăimântătoare, devastatoare , răvăşitoare, să le îmbrăţişez pe lângă ...buzele'mi vibrând cuvânt.
Eu nu strivesc nici o corolă.
Eu înăbuş aureole, nimburi, de frica furtunii şi a curcubeului.
Eu zgârii şi înăbuş şi tac.
Tac cu cea mai zgomotoasă putinţă. Tac nedirijat. Aleatoriu. Dezmembrat.