miercuri, 2 aprilie 2014

Pe câmpii


E opt şi optâşpe, ceasu'.
Am trăit ziua asta, aşa cum îmi trăiesc toate zilele,în ultimul timp. Am atins toate stările emoţionale. Nu ştiu dacă am ratat vreuna.
Am intrat pe uşa casei cu zâmbetul meu preferat, ăla de toantă fericită. Şi câinele parcă s-a bucurat altfel când m-a văzut. El oricum e un câine bucuros şi dă din coadă, că-i câine.
Acum e opt şi douăşpatru şi mi-e foame. Într-un fel atât de vesel, că am senzaţia că'mi sare singur peştele în tigaie şi-mi zâmbeşte aromat, de acolo, prăjindu-se singur.
Aim hapi nau! De ce mă-sa's hapi, nu ştiu. Că-ti povestesc iarăşi despre nimic şi tu îţi legi mintea, noduri nodurele, încercând să-mi gasesti dedesubturile.
Aşa's io, Fluturaşule! O cutie mare, cu o fundă imensă, cu interior aclimat, cu ace ascuţite şi boante, şi moale şi tare. Mă plimb fără de plictiseala prin cutia'mi. Mă aprofundez, înecându-ma zilnic în mine. Bat câmpii de secole, şi culeg de acolo toate floricelele şi buruienile care'mi par mie mai colorate. Şi le bag în mine şi mă'npopoţonez cu toate cele.
Nu mă căuta mâine pe câmp! Ţi-am zis că'l bat, nu că stau acolo. Instabilitatea emoţională, nedovedită, nu-mi dă pace, nu mă lasă să stau într-un loc, chiar aşa plin de ispite cum e ăsta.
Aim hapi şi lasă-mă să rămân aşa, vreo două ceasuri, măcar! Fie'ţi milă de bietu' câine.
Fluturaş, mai stau o ţigară şi mă duc! Mă duc să-i zâmbesc peştelui din tigaie!
Astăzi am privit o cană în transformare termică. I-am acordat cănii cel mai larg zâmbet pe care-l am eu. Mă identific cu cana aia, torni lichid înfierbântat la 100 de grade şi pare alta.
Astăzi l-am revăzut pe Mihaiţa şi mi-am reamintit povestea lui de înger. O să-ti'o glăsuiesc odată.
Astăzi te-am lăsat să torni în mine, Fulturaş, 100 de grade. Şi dă un sărci pe gugăl sau unde vrei tu, şi n-ai să găseşti una mai hapi ca mine!
Mă duc la peşte, Fluturaş! Revin să pun diacriticele şi să dau publicaţi. Acu' cât încă mai sunt pe câmpii.