miercuri, 19 februarie 2014

Cântecul Lebedei

Să vezi, să observi, să simți, să înțelegi și să fii ceea ce eşti, atât cât eşti, așa cum eşti, acolo unde eşti, atunci când eşti.
Lebăda cânta pentru prima dată, înainte de plecare. Cânta fericită, pentru că i-a fost promis Tărâmul Fericirii. Da, e cântecul plecării şi cântecul chemării la împreunare. Iubirea ei de pe Pământ moare pentru a face loc celei de dincolo. Şi încercuieşte. Încearcă. În-Cerc.
Alfa şi Omega, naşterea şi moartea, clipa şi eternitatea, fiinţa şi nefiinţa. Adunarea a două puncte este un punct, adunarea a două forţe este o forţa, a două numere un număr, a două fiinţe o fiinţa.
Să te uneşti punct în punct, să-ţi cânţi frumos şi demn propriul cântec, cel al întâlnirii, nu al plecării. Să te fericeşti că ai trăit clipa cât eternitatea.
Perna ta cu pene amestecate, colecţia de fluturi coloraţi, clinchetul Clopoţelului, suspinul, râsul, lacrima,jocul de-a v-aţi ascunselea, sunt cântecul sosirii. Al împerecherii punctului cu punctul, al nefiinţei cu fiinţa.
Să cântăm asadar după reguli Tantra, după pilde creştine spuse mult mai simplu, după sfatul psihologului. Să cântăm asadar. Să fim "profunji" dacă asta ne foloseşte. Nebuni şi antisociali. Revoltători. Să punem în "coşul zilnic" şi în suflet, burţi de râs, "laba gaştii" în colţul ochilor.
Să cântăm asadar. Oricât de prost ar suna. Nu toţi suntem primiţi pe Tărâmul Fericirii. Dar, nu ne putem opri din visare. Nu toţi suntem lebede. Unii dintre noi suntem doar nişte gâşte. Cineva mi-a zis că nimeni nu cântă prost. Just... cântă.