sâmbătă, 4 ianuarie 2014

The life behind my eyes


Îmi zic ăştia să mă întorc acasă. N-am primit vestea prea bine. Ştiu că ar trebui să-mi fie dor, să freamăt de nerăbdare. Mi-a fost dor. La începutul călătoriei, când totul îmi era străin şi îmi părea potrivnic. Nu mă puteam adapta cu mâncarea, cu camera în care trebuia să-mi odihnesc oasele. Drumurile păreau lungi şi obiectivele de vizitat îmi păreau stranii şi de neînţeles.
Eram bine, până am primit scrisoarea asta. Mă întovărăşisem cu localnicii. Şi chiar de unii dintre ei m-am atasat.
Revenirea acasă, îmi dă un sentiment de panică. A trecut destul de mult timp şi s-au schimbat destul de multe. Sunt convinsă. Aşa cum m-am schimbat şi eu.
Aici, nu e cald, dar e bine. Plouă atunci când trebuie, soarele nu pârjoleşte iar vântul bate atunci când il ceri tu. De asta o să-mi fie dor. De faptul ca aici pot controla fenomenele naturale.