joi, 19 decembrie 2013

PIERDERI


Aseară am desfundat chiuveta de la baie. Nu e prima dată când fac lucrul ăsta şi probabil ca nici ultima. Am mutat mobilă grea, de zeci de ori singură, am schimbat prize şi intrerupătoare, am desfăcut feonul, prăjitorul de pâine şi am bătut cuie.
Ascultarea, supunerea, blăndeţea, duioşia, candoarea şi alte atribute ale feminităţii mi s-au atrofiat probabil în timp. Nu mi-am programat asta. Aşa s-a întâmplat din lipsă de opţiuni în situaţii ce-mi cereau mână de bărbat.
Mă gândeam acum că am de schimbat două yale la uşi. Primul meu gând a fost să pun mâna pe telefon să sun , evident, un bărbat.
În momentul în care mă trezesc dimineaţa şi orbecăi prin casă, până îmi beau cafeaua şi îmi aplic straturi, din ce în ce mai groase(pe an ce trece) de machiaj, sexul meu este nedefinit. După rochiţa secsi, fardul delicat şi rimelul scorţos, am brusc nevoie sa fiu ajutată, protejată, cocoloşită. Şi stau cu telefonul în mână şi mă simt jenată uitându-mă în agenda. Cum Dumnezeu să-i zic eu lu' ăsta să-mi schimbe yala? Adică, bună, ce mai faci poţi trece pe la mine să-mi schimbi yala? Nu le am cu de astea, că vai de mine se interpretează, dar totusi?! Îmi imaginez că omul e conştient că nu e vreo operaţie pe creier schimbarea yalei.
N-am o problemă cu utilitatea bărbaţilor în societate si pe lângă casa omului. M-aş putea mai degrabă identifica misogina decât feministă. Mi-e ciudă pe mine că am pierdut gestul frivol(e drept) de a-mi scăpa batista pentru a fi ridicată. Mi-am pierdut vrăjeala de victimă. Şi habar nu am cum să le recuperez. Că mare nevoie aş avea să ştiu că nu sunt nevoită să desfund chiuveta şi să mă împroşc cu mizerii, că nu-mi rup şalele împingând şifonierul din dormitor, să nu fac febră musculară cu lopata în mână, la zapadă.
Te admir, femeie, ce reuşesti să fluturi din gene, ce reuşeşti să-ţi cobori colţurile ochilor, ce reuşeşti să produci cel mai convingător zămbet trist, inconştient sau nu. Ochii tăi nu vor vedea chiuvete, lopeţi, cuie, prize şi întrerupătoare.
Învată-mă si pe mine cum să rămân cu rochiţa secsi, cu rimelul scorţos, să fac o prăjitură bună şi mai ales să-mi scap batista.