marți, 1 octombrie 2013

VENI, VIDI, VICI


Azi mohorasc.
Ploua si mi-aminteam cat de indragostita am fost de ploaie.
Mi-am amintit de multele neamintite si nu inteleg de ce e greu sa respir.
NU inteleg de ce e greu sa ma uit in jurul meu si sa-mi impartasesc mie, minunea ce o traiesc. Minunea ce inteleg din cele ce mi le spun, ca o traiesc.
Ploua si ar fi trebuit sa fie senin in sufletul meu. As putea sa dansez , asa cum mi-am dorit...singura, imbratisata de frig si somn, de durere si minune. As putea sa dansez imbratisata cu atat de multe.
Azi mohorasc.
Nu dansez ca sunt iarasi imobilizata de neputintele mele omenesti.
Nu-mi asum nimic. Nu- mi recunosc nici o greseala si nici o pierdere.
Doar stau si picur, pic-pic, venin din afara, in sufletul meu, si din suflet, venin in afara.
Nu urasc. Nu iubesc. Nu rad. Nu plang. Nu dorm. Nu-s treaza. Nu pot. Nu vreau.
Ploua.
Azi mohorasc.
Dar ce misto e ca maine dimineata, voi intelege ce rigiditatea mea de azi nu a putut.
Maine voi intelege ca TRAIESC!