marți, 8 octombrie 2013

Trei solutii

Am inca multe sa-ti spun. Despre ce poti scrie cand vrei sa scrii? Cel mai probabil lasi mana libera, si daca te “poseda” vreo idee, o eliberezi.
Eu nu mai sunt posedata de idei. La mine e un amestec alambicat de tumulturi lesinate si adrenalina obosita. Un amestestec de zemosenie cu uscaciune.
In toata alergatura mea prin labirint , ma descopar dorind sa traiesc toate astea intr-un mod destept si sofisticat. Si cu cat ma chinui mai mult sa fac asta ma vad intrand cu capul in perete, penetrandu-l, ma vad transformandu-mi reactiile intr-unele simple si banale, deh, omenesti, nicidecum sofisticate.
Nu stiu ce vreau si cred ca nici nu as vrea sa stiu prea curand. Vreau sa-mi permit liberatatea de a-mi consuma trairile, de a fi plictisitoare si obositoare cu ele, de a gresi in raport cu mine si cu cei din jurul meu. Vreau sa-mi permit libertatea de a cersi solutii de la altii, de a flirta mai mult sau mai putin vinovat(scuzandu-ma ca nu-mi dau seama), de a ma da mare ca pot, de a ma micsora atunci cand nu pot, de a ma face de ras.
Poti trai intr-o nesimtire si nepasare? Poti lupta cu arme legale sau ilegale intr-o batalie pamanteana alaturi sau impotriva pamantenilor?
Poti visa la o relansare pe orbita in timp ce iti fuge pamantul de sub picioare? Iti poti permite sa vrei nevrute, sa faci nefacute, sa traiesti netraite?
Cu siguranta poti orice, oricum, oriunde si in orice mod decizi sa o faci. Ma rog, e ideal sa-ti asumi responsabilitatea faptelor tale, dar se poate si fara.
Eu nu stiu ce pot. Eu nu stiu ce vreau. Eu nu stiu ce simt si mai ales daca simt ceva anume azi. Stiu doar ca nu mai vreau sa-mi cer iertare pentru blocajul meu, nu mai vreau sa dau explicatii mie sau altciuva pentru comportamentul meu, vreau sa spun ce -mi vine cand imi vine, vreau sa fac ce-mi vine cand imi vine, vreau sa mor cand vreau-asa fara motiv, vreau sa traiesc cand vreau.
Ei, bine, asta e foarte greu.
As putea alege in schimb(poate ar fi mai simplu), una dintre cele trei solutii...
Nicolae Steinhardt sugera in Jurnalul fericirii, trei solutii strict lumesti, practice si accesibile orisicui, pentru a iesi dintr-o temnita sau din oricare alta forma de incarcerare. Si zice el cam asa:
Solutia unu:" in a-si spune cu hotarare: in clipa aceasta chiar mor. Îi este permis a-si vorbi consolandu-se: pacat de tineretele ori vai de batranetele mele, de nevasta mea, de copiii mei, de mine, de talentul ori de bunurile ori puterea mea, de iubita mea, de vinurile pe care n-am să le mai beau, de cartile pe care n-am sa le mai citesc, de plimbarile pe care n-am să le mai fac, de muzica pe care n-am să o mai ascult etc. etc. etc. Dar ceva e sigur şi ireparabil: de-acum încolo sunt un om mort.
Daca asa gandeste, nesovaitor, insul e salvat. Nu i se mai poate face nimic. Nu mai are cu ce fi amenintat, santajat, amagit, imbrobodit. De vreme ce se consideră mort nimic nu-l mai sperie, imbrobodi, atrage, atata. Nu mai poate fi amorsat. Nu mai are — fiindca nu mai spera, fiindca a ieşit din lume — după ce jindui, ce păstra sau redobândi, pe ce isi vinde sufletul, liniştea, onoarea. Nu mai există moneda in care sa-i poata fi achitat pretul tradarii. Se cere insa, fireşte, ca hotărarea sa fie ferma, definitiva. Te declari decedat, primesti a te învoi mortii, desfiintezi orice speranţa/"
Solutia doi:"Zurbagiul. Solutia sta in totala neadaptare in sistem. Zurbagiul nu are domiciliu stabil, nu are acte in regula, nu e in campul muncii; e un vagabond, e un parazit, e un coate goale si o haimana. Trăieşte de azi pe mâine, din ce i se da, din ce pica, din te miri ce. E imbracat în zdrente. Munceste pe apucate, uneori, cand si daca i se iveste prilejul. Isi petrece mai toată vremea in puscarii ori lagare de munca, doarme pe unde apuca. Hoinareste. Pentru nimic în lume nu intra in sistem, nici macar in cea mai neinsemnată, mai pacatoasa, mai neangajantă slujbă. NU,Zurbagiul s-a proiectat (in stil existenţialist) odata pentru totdeauna caine de pripas, capra raioasă, calugar budist cersetor, smintit, nebun pentru (intru) libertate.Un asemenea om, aflat în marginea societatii, e şi el imun: nici asupra lui nu au de unde exercita presiuni, nu au ce-i lua, nu au ce-i oferi. Îl pot oricand inchide, harţui, dispretui, batjocori: dar le scapă.Si-i slobod la gura, vorbeste de istov, da glas celor mai primejdioase anecdote, nu stie ce-i respectul, toate le ia de sus, spune ce-i trece prin minte, rosteste adevaruri pe care ceilalti nu-si pot ingadui să le sopteasca. E liber, liber, liber."
Solutia a treia:"Ea se rezuma: in prezenta tiraniei, asupririi, mizeriei, nenorocirilor, urgiilor, napastelor, primejdiilor nu numai ca nu te dai batut, ci dimpotrivă scoti din ele pofta nebuna de a trai si de a lupta. Cu cat iti merge mai rau, cu cat sunt greutătile mai imense, cu cat esti mai lovit, mai impresurat ori mai supus atacurilor, cu cat nu mai intrevezi vreo nadejde probabilistică si rationala, cu cat cenusiul, intunerecul si vascosul se intensifica, se puhavesc si se încolacesc mai inextricabil, cu cat pericolul te sfrunteaza mai direct, cu atat esti mai dornic de lupta şi cunosti un simtamant (crescand) de inexplicabila si covarsitoare euforie..... Esti asaltat din toate partile, cu forte infinit mai tari ca ale tale: lupti. Te înfrang: le sfidezi. Eşti pierdut: ataci. Razi, iti ascuti dintii si cutitul, întineresti. Te furnica fericirea, nespusa fericire de a lovi si tu, fie chiar infinit mai putin. Nu numai ca nu deznadajduiesti, ca nu te declari invins si rapus, dar şi gusti din plin bucuria rezistentei, a impotrivirii si incerci o senzatie de navalnica, dementa voiosie. Solutia aceasta, fireste, presupune o tarie de caracter exceptionala, o conceptie militara a vietii, o formidabila indarjire morala a trupului, o vointa de otel innobilat si o sanatate spirituala adamantină. E probabil că presupune şi un duh sportiv: sa-ti placa batalia în sine — încaierarea — mai mult decat succesul.
Concluzie
Tustrele solutii sunt certe si fara gres."
Cum ar trebui sa fac alegerea potrivita? Pe ce considerente ar trebui sa-mi sustin alegerea?