vineri, 4 octombrie 2013

INCA UN PAS


Încă un pas
Atât de puţine lucruri mă pricep să fac
Nici piersici ca piersicii,
Nici struguri ca via,
Nici măcar nuci
Ca arborii cu umbră amară
Şi foşnet uşor,
Un singur lucru ştiu să fac
Cu o pricepere extraordinară:
Ştiu să mor.
Nu mă laud,
Ştiu să mor cum puţini oameni ştiu -
Mă învelesc întâi în tăcere,
Apoi în pustiu
Şi pornesc astfel încet, un pas,
Încă un pas, şi încă un pas,
Până nu se mai vede din mine
Decât un glas
Aşezat somptuos
În al cărţii sicriu.
Nu mă laud,
Credeţi-mă, ştiu să mor
Şi ştiu, mai ales, să înviu,
Dar asta e, bineînţeles,
Mult mai uşor.
Ana Blandiana
Am sa vorbesc zilnic cu tine, pana in momentul in care am sa te pot inlocui cu altcineva care asculta si intelege mai bine decat tine. O sa fie greu asta, asa ca invata-te sa ma mai cazezi o perioada, cat eu caut.
Nu mai am intrebari. Am poate niste mici raspunsuri, dar ele nu conteaza. Pentru ca sunt sigura ca la un moment dat le voi transforma in intrebari ...probabil fara raspunsuri. Invat in fiecare zi. Invat despre mine si ma uimesc cat de repede deprind ce-mi da viata. Ce atatea intrebari?! De ce-uri, fara rost? De ce aia sau cealalta. De aia. Pentru ca asa. Suntem, vai de mine, atat de profunzi si ne evidentiem singuri punandu-ne probleme existentiale, si studiem neintelegand nimic, Kabbalah, Biblia,Coranul sau ma rog psihologia. Avem atat de multe resurse sa intelegem sau sa traim cu neintelesurile noastre. Avem atat de multe resurse sa fim destepti si deosebiti. Suntem atat de banali si monotoni cand incercam sa fim interesanti, frumosi, inteligenti, spirituali. Suntem atat de banali si monotoni cand ne ascundem defectele omenesti si invelim totul intr-o poleiala aurie kichioasa. Suntem atat de prosti ca nu ne putem asuma prostia, uratenia ocazionala, nefericirea, lipsurile. Pot fi bine cu mine doar atunci cand te inteleg pe tine si pe tine. Cand pricep ca nimic din tot ce faci tu, bine sau rau, nu mi-ar putea fi strain. Cand inteleg ca orice defect ai avea tu cu siguranta il pot gasi si in mine. Suntem un TOT. Suntem deosebiti doar pentru ca depunem, fiecare dintre noi eforturi in sensul asta. Pentru ca daca tu esti misto...eu automat vreau sa fiu mai misto decat tine, si altul mai misto decat mine. Nu stiu daca ma iubesc, nu stiu daca voi reusi vreodata sa ma inteleg. Dar stiu ca imi place mult calatoria prin mine, si zi de zi descopar lucruri uluitoare si fascinante. Si tu poti, toti putem. Ne trebuie doar o mica lanterna de bricheta pe care s-o aprindem inspre noi, ochii mari deschisi, suflet(curat-murdar, nu conteaza, suflet sa fie) si NOI. Ma bucur ca am reusit sa stau de vorba cu tine si azi. Ma bucur ca am putut sa-ti zic ceva alb, dupa atata negru si gri.